Diavolul se ascunde în detalii

Așa cum am menționat în mai multe articole de-a lungul anilor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate impune o serie de reguli în modul de funcționare a sistemului de asigurări sociale de sănătate. Aceste reguli sunt mai mult sau mai puțin știute și respectate de asigurați și furnizorii de servicii medicale (cabinete, spitale, laboratoare, farmacii și alții). Atât furnizorii cât și CNAS au obligația să informeze asigurații despre aceste reguli. Furnizorii își ornează pereții cu tot felul de afișe informative și consumă aproximativ o treime din timp explicând aceste reguli asiguraților.

CNAS nu își respectă această obligație și adesea chiar dezinformează asiguratul care solicită lămuriri. Dacă solicitarea este făcută în scris, răspunsul scris primit este paragraful din actul normativ, în limbajul juridic dificil de înteles pentru pacientul obișnuit. Numeroși medici de familie reclamă pe forumurile interne de discuții că pacienții au fost informați de funcționarii caselor de asigurări, când s-au dus să ceară lămuriri despre anumite probleme întâmpinate, că își pot și schimba medicul de familie dacă acesta refuză anumite servicii. Chiar și atunci când, în realitate, medicul de familie nu făcea decât să respecte regulile stabilite chiar de casa de asigurări !

Un Top 5 al problemelor generate de această stare de fapt:

1. Rețeta compensată/gratuită neprimită în urma consultației dintr-o policlinică/ambulatoriu de specialitate, cameră de gardă, ambulanță sau în urma internării în spital. Nu doar medicul de familie are dreptul și obligația să prescrie acest tip de rețete ci toți medicii care lucrează într-o unitate care are contract cu casa de asigurări. Mai mult, medicul de familie nu are dreptul să prescrie o rețetă în urma indicației unui alt medic, deoarece fiecare medic are obligația să-și finalizeze consultația proprie fără să delege această responsabilitate unui alt coleg. În cazul pacienților care necesită tratament pentru mai multe luni, medicul de familie va monitoriza evoluția și va continua sau ajusta tratamentul inițiat de alt medic, dar doar începând din a doua lună după externare/consultația acordată de alt medic.

2. Biletul de trimitere neprimit în urma consultației efectuate de alt medic decât cel de familie sau solicitat abuziv. Ca și în cazul rețetelor compensate/gratuite, biletul de trimitere alb-roz care asigură accesul la servicii decontate de casa de asigurări poate și trebuie să fie primit de la toți medicii care lucrează într-o unitate care are contract cu casa de asigurări. Dacă medicul oncolog recomandă un consult la cardiologie sau alergologie, acesta trebuie să înmâneze pacientului biletul alb-roz atât de necesar, scutindu-l astfel pe pacientul aflat în suferință și pe apropiații săi de un drum suplimentar la medicul de familie, de o programare prealabilă la acesta și de întârzierea cu câteva zile a consultului. Biletul solicitat abuziv este întâlnit în situațiile în care, deși pentru boala respectivă pacientul trebuie să fie primit fără bilet de trimitere, medicul/unitatea îl solicită totuși. Bolile respective au fost prevăzute de casa de asigurări în Anexa 9 a Normelor de aplicare a contractului-cadru și includ tumorile maligne până la și după confirmarea diagnosticului, infarctul miocardic, tuberculoza și altele. Pacientul este iarăși pus, prin necunoașterea regulilor de către toți furnizorii, să facă un drum suplimentar și nenecesar la medicul de familie. Medic care nu îi va putea da aceste bilete de trimitere, deoarece ar încălca și el regulile de mai sus.

3. Biletul de trimitere "la cerere". Legea sănătății prevede că doar serviciile medicale considerate necesare de medic pot fi decontate din fondul asigurărilor de sănătate. Dacă pacientul dorește să facă anumite investigații sau consultații contrar opiniei medicului, acestea sunt considerate de casa de asigurări "la cerere" și necesită plata directă din partea pacientului. Medicul nu poate da bilet de trimitere în aceste cazuri, riscând sancțiuni financiare din partea casei de asigurări.

4. Neacordarea concediului medical de câtre medicul care îl recomandă și solicitarea concediului medical în absența unui diagnostic. La fel ca în cazul rețetelor și biletelor de trimitere, și concediile medicale trebuie date de medicul care le recomandă. Alt medic poate doar acorda un număr fix de zile suplimentare, daca starea de sănătate a pacientului impune acest lucru. Acordarea concediului medical în absența unui diagnostic este strict interzisă și supusă sancțiunilor financiare dar și penale. Singura excepție este reprezentată de concediul pentru îngrijire copil, în care parintele poate primi concediu medical în cazul în care copilul în vârstă de până la 9 ani este bolnav.

5. Neconcordanța între starea reală de asigurat a unui pacient și informația disponibilă în Sistemul Informatic Unic Integrat al CNAS. Această problemă face ca asiguratul (pacientul) să nu poată beneficia de drepturile sale (consultație fără plată directă, rețetă cu un anumit grad de compensare ș.a.) decât dacă medicul alege să îl creadă pe cuvânt sau să îi solicite o serie de acte doveditoare și să se și încreadă în veridicitatea acestora. Au existat cazuri în care actele au fost false iar medicul a fost pus de casa de asigurări să plătească întreaga contravaloare a serviciilor, analizelor și medicamentelor recomandate.

Poate cea mai mare problemă generată de necunoașterea regulilor stabilite și impuse de casa de asigurări este apariția conflictelor între medici și pacienți, dialogul purtat pe un ton nepotrivit din ambele direcții și în final schimbarea medicului de familie sau scoaterea de pe listă a pacientului.

Articolele pe aceste teme sunt disponibile în secțiunea Mituri.