Datele de pe cardul electronic de sănătate

Presa a fost invadată săptămâna aceasta de informații despre cardul electronic de sănătate. Discuțiile și declarațiile se rezumă la prețul cardurilor, cine va acoperi costurile, informațiile necesare și refuzul medicilor de familie de a-l distribui și inscripționa, aceștia dorind doar să-l folosească la fel ca orice alt furnizor de servicii medicale. Ceea ce lipsește total din dezbaterea publică este tema inutilității datelor care vor fi inscripționate pe cip-ul cardului de sănătate.


"Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale" (Articolul 330, alin (2) al Legii Sănătății nr. 95/2006).

Așadar, cardul de sănătate trebuie să fie doar o cheie de acces în sistemul informatic, un simplu dispozitiv de identificare a pacientului și, deși nescris în legislație, un instrument al asiguratorului de control al corectitudinii efectuării serviciilor cerute a fi decontate.

Însa conform legislației prezente, care a fost adoptată de autorităț ignorând toate propunerile medicilor de familie și ale altor membri ai societății civile, cardul a devenit de fapt cu totul altceva: un depozit foarte scump de informații inutile, pe care nici pacienții nu le doresc inscripționate.

Datele medicale care ar trebui înscrise pe cip-ul cardului de sănătate de medicii de familie, conform legislației prezente pe care autoritățile refuză să o modifice, sunt: grupa sanguină, Rh și anumite boli cronice.

Grupa sanguină și Rh sunt analize neincluse în pachetul de analize gratuite de rutină oferite de asigurări. Pentru ca pacientul să afle aceste informații în scopul scrierii lor pe cip-ul cardului trebuie să cheltuiască suplimentar circa 30 lei. Dar această informație nu va fi folosită de fapt niciodată de către cadrele medicale, nici în situații de urgență, deoarece buna practică medicală obligă verificarea grupei sanguine prin teste rapide la patul bolnavului pentru fiecare unitate de sânge, înainte de realizarea unei transfuzii sanguine.

Bolile cu risc vital și bolile cronice, care urmează să fie stabilite de CNAS, reprezintă date medicale confidențiale care vor fi cuprinse în Dosarul Electronic de Sănătate al pacientului. Acest dosar este o fișă medicală electronică pe care CNAS o va dezvolta conform declarațiilor proprii în urmatorii doi ani și pentru care a accesat fonduri europene. Este deosebit de greu de înțeles de ce a apărut obligativitatea introducerii acestor date pe cip-ul cardului. Informația medicală despre bolile pacientului trebuie continută de un sistem informatic foarte bine securizat (cum probabil va fi Dosarul Electronic de Sănătate), nu de cip-ul cardului de sănătate.

Motivul oferit de CNAS pentru prezența bolilor cronice pe card este detaliat în scrisoarea oferită pacienților odată cu cardul: „lipsa inscripţionării pe card a unor date medicale vitale vă poate periclita viaţa în special în situaţiile de urgenţe medico-chirurgicale ! Gândiţi-va bine la posibilele riscuri la care vă expuneți înainte de a vă exprima dezacordul inscripţionării datelor medicale !”. Cum vor avea acces medicii în situațiile de urgență la aceste date dacă pacientul și-a pierdut cunoștința și, pentru securitatea datelor, cardul este prevazut cu cod PIN de 4 cifre ? Amenințarea voalată și panicardă nu mai merită nici un comentariu

Datele nemedicale care trebuie înscrise pe card de medicii de familie, conform legislației prezente pe care autoritățile refuză să o modifice, sunt: acordul sau refuzul de donare de organe în cazul decesului, numele medicului de familie și numărul de telefon al acestuia, numele a doua persoane de contact în caz de urgență și numerele de telefon ale acestora, nominalizate de pacient.

Acceptul donării de organe dupa deces presupune existența unui act notarial de consimtământ făcut de pacient în timpul vieții. Acest act notarial trebuie înregistrat de notar, în ziua elaborării, în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule, pe care Ministerul Sănătății îl gestionează. Aceste prevederi există în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1158/2012 și existau într-o formă ușor modificată și în Art. 147 și 160 ale Legii Sănătății (95/2006). O simplă interconectare a Registrului național al donatorilor cu sistemul informatic al cardului de asigurat ar fi fost suficientă pentru ca datele despre acceptul de donare să fie înscrise automat pe cardul electronic de asigurat. Ordinul MS menționat anterior prevede însă că "accesarea R.N.D. se va face numai de către angajaţii Centrului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă, structură aflată în cadrul Ministerului Sănătăţii, la solicitarea coordonatorilor de transplant." Așadar, prezența informațiilor despre donarea de organe pe card, unde pot fi accesate de toți furnizorii de servicii medicale, încalcă de fapt legislația prezentă !

Instrucțiunile oferite de CNAS medicilor de familie și pacienților pentru datele înscrise pe cardul de asigurat cu privire la acceptul donării încalcă suplimentar prevederile legale menționate anterior. Pacientului îi este solicitat acordul de donare printr-o simplă bifă și o semnătură pe formularul atașat cardului de asigurat. Medicului de familie îi este solicitat de către CNAS să înscrie pe cip-ul cardului dacă pacientul este de acord cu donarea de organe doar în baza acestei bife și semnaturi pe formular, făra a se menționa necesitatea existenței unui act notarial, așa cum prevăd Legea Sănătății și OMS 1158/2012 !

Numele medicului de familie ar putea fi și în prezent aflat cu ușurință de furnizorii de servicii medicale prin interogarea Sistemului Informatic Unic Integrat care conține și aceste informații. Numărul de telefon al cabinetului medicului de familie este de asemenea disponibil la nivelul casei de asigurări cu care acesta are contract, fiind solicitat în dosarul de contractare. O simplă modificare a SIUI ar permite oricărui cadru medical nu numai accesul rapid la datele de contact ale medicului de familie al pacientului, ci ar putea asigura și o comunicare online între furnizori, printr-un modul de poștă electronică. Poate această facilitate va fi disponibilă în Dosarul Electronic al Pacientului, contra unui cost apreciabil.

Numele și numărul de telefon al persoanelor de contact sunt și în prezent solicitate la internare sau pot fi căutate în situațiile de urgență cu ajutorul Poliției. Aceste date se schimbă frecvent, ceea ce ar face ca pacienții să se adreseze și să solicite medicului de familie reinscripționarea datelor. Medicul de familie acordă consultații medicale curative sau preventive, nu servicii de inscripționare carduri.

Zeci de milioane de euro, bani publici, sunt cheltuite pe cipurile cardurilor. Cipuri pe care medicii de familie ar trebui, conform hotărârii foștilor directori ai CNAS și Ministerului Sănătății, să înscrie date medicale și nemedicale complet inutile. Pacienții sunt informați în formularul care însoțește cardul că trebuie să se prezinte la medicul de familie ori de cate ori doresc modificarea informațiilor scrise pe cipul cardului. CNAS nu a realizat în ultimii ani nici un proiect de informare a pacienților despre drepturile și obligațiile pe care le au ca asigurați, printre care prezentarea la medicul de familie pentru un control de rutină anual, în cadrul căruia pot beneficia și de anumite analize gratuite, dacă sunt necesare, și pentru orice altă problemă medicală, evitând astfel să se prezinte direct la spital sau să solicite ambulanța sau camera de gardă. CNAS informează însă acum toți pacienții că trebuie să se prezinte la medicul de familie ori de cate ori doresc modificarea informațiilor înscrise pe cardul de asigurat.

Reducerea activităților birocratice și cronofage și creșterea importanței medicului de familie rămân, declarativ, prioritatea permanentă a CNAS...

Update: Bugetul 2013 acordat Sănătății prevede suma de 24 milioane euro pentru cardurile de sănătate. Suma necesară pentru rezolvarea crizei citostaticelor este de doar 0,8 milioane euro. Achiziționarea prin licitație publică centralizată a cititoarelor de card nu ar trebui să depășească 4 milioane euro. Distribuirea cardurilor prin Poșta Română, un serviciu de curierat, casele de asigurări de sănătate sau primării poate fi asigurată cu maximum 4 milioane euro. S-ar evita astfel folosirea medicilor de familie ca distribuitori sau, în cuvintele societății profesionale, ca funcționari ai casei de asigurări. Cardul electronic de sănătate este necesar pentru un mai bun control în sistemul sanitar și pentru prevenirea fraudelor, avantaje necontestate până în prezent. Sumele folosite pentru implementarea cardului pot fi însă realiste și mai bine folosite, inclusiv prin eliminarea informațiilor inutile și a birocrației agasante atât pentru medici cât și pentru pacienți. Pot fi folosite inclusiv exemplele altor țări europene care folosesc de mai mulți ani carduri electronice de sănătate, România nefiind un pioner în acest domeniu !