Noua Lege a Sănătății și medicul de familie

Proiectul noii Legi a Sănătății este orientat spre privatizarea sistemului medical, inclusiv a celui de servicii de urgență, chiar și a SMURD. Un lucru insuficient cunoscut este acela că medicina de familie deja este un segment privatizat al sistemului. Medicul de familie lucrează într-un cabinet propriu, privat, în care oferă majoritar servicii pentru care pacienții asigurați nu trebuie să plătească. De ce nu trebuie să plătească ? Pentru că dacă sunt asigurați, casa de asigurări plătește medicului de familie contravaloarea serviciilor, pe baza unui contract.

De ce însă, în cazul medicilor de familie, tendința noii Legi este de transformare a medicul în salariat al marilor clinici medicale orientate spre profit ? Iar acolo unde marile clinici nu văd oportunitatea de profit, în mediul rural în special, orientarea noii Legi este de a transforma medicul de familie în salariat al primariei ?

De ce a fost eliminat din noua lege tocmai cuvântul “privat” din definiția cabinetului de medicina familiei, după 12 ani în care reforma și privatizarea medicinei de familie au fost lăudate de toate partidele venite la Putere ? Mai mult, folosite ca garantare a inițierii și continuării reformei întregului sistem sanitar, având la baza medicul de familie ?

Medicina de familie a fost primul segment supus reformei sanitare, în urmă cu 12 ani. Medicului “de dispensar” i-a fost pusă în 1999 cartea de munca în brațe și a fost anunțat de funcționarii statului că din acel moment a devenit medic cu practică privată. I s-a spus că, deoarece s-a reformat sistemul, dacă va mai dori să profeseze va fi nevoit să:

• își înființeze cabinet propriu, privat, pe care să îl administreze singur ca orice manager al unei mici afaceri
• să găsească cel puțin 1000 de pacienți care sa îl aleagă ca medic de familie, prin inscrierea pe “lista” sa (daca dorea să mai lucreze în cadrul sistemului de asigurări sociale, “de stat”)
• ceară casei de asigurări de sănătate să devină partener de contract de furnizare de servicii medicale în cadrul asigurărilor sociale de sănătate, contract pe care îl putea obține doar dacă îndeplinea un lung șir de criterii.

Deși fără să aibă cunoștințe de management sau vreo idee despre antreprenoriat, aproape toți medicii de familie au fost nevoiți să accepte atunci reforma, astfel încât de 12 ani medicina de familie funcționează în regim privat. Este finanțată în mare parte (mai bine zis subfinanțată) din fondurile asigurărilor sociale de sănătate pe baza contractelor cu casa de asigurări. Medicina de familie este deci deja reformată de 12 ani, este privată, cea mai mare problemă fiind pe de o parte modul cum Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care deține monopolul finanțării, înțelege să aloce fondurile către medicina de familie și pe de altă parte imposibilitatea medicilor de familie de a încheia contracte și cu alte case de asigurări private.

Așadar de ce noua Lege a Sănătății nu se rezumă, pentru domeniul medicinei de familie, doar la a acorda medicului de familie posibilitate să încheie contracte cu mai multe case de asigurări private ? De ce apare o nouă reformă a medicinei de familie, cu revenirea la medici salariați ? De ce prefera inițiatorii legii ca medicii de familie să nu mai fie manageri independenți ai cabinetelor lor, ci simpli salariați ai primăriilor sau ai marilor clinici medicale orientate spre profit?

Sondajele din 2010 și 2011 arată că peste 70% din pacienții români consideră serviciile oferite de medicii lor de familie bune și foarte bune. Englezii spun If it’s not broken, don’t fix it ! [eng. Dacă nu este stricat, nu te apuca să repari !]. De ce vrea noua lege să repare și medicina de familie ?