sâmbătă, 3 aprilie 2010

CNAS: "Aceleaşi venituri ca în 2009"... ?



Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, a declarat că acţiunile medicilor de familie sunt nejustificate, finanţarea fiind aceeaşi ca în anul 2009 iar medicii sunt influenţaţi de zvonuri nefondate.

Ceea ce nu se precizează este că veniturile din 2009 nu au fost adecvate, lucru intens dezbătut cu CNAS şi MS anul trecut, an în care veniturile cabinetelor au fost diminuate considerabil si medicilor li s-a promis că vor primi finanţare adecvată cu ajutorul programelor naţionale de prevenţie şi a coplăţii, care trebuiau să fie implementate şi funcţionale încă de la 1 iunie 2009. Anul acesta, se promite implementarea coplăţii de la 1 iulie 2010. Deja-vu ?

În plus, deoarece plata per capita a fost restructurată şi a scăzut drastic, pentru toate cabinetele, nu doar cele cu număr mare de pacienţi, chiar în condiţiile aceluiaşi buget alocat pentru anul 2010, repartiţia banilor este complet diferită, veniturile cabinetului fiind potenţial aceleaşi doar daca pacienţii vor solicita un număr maxim de consultaţii decontate de CNAS. Chiar şi aşa, venitul este insuficient pentru achitarea cheltuielilor de funcţionare.

Poate din birourile CNAS, privind pe cifre şi statistici, nu se observă că multe cabinete medicale sunt falimentare deja, pacienţii beneficiind în continuare de servicii medicale doar printr-o extraordinare dăruire a medicului, care ajunge nu numai să presteze muncă voluntară, dar şi să finanţeze cabinetul "aducând bani de acasa".

Preocuparea ministerului pentru medicii tineri



Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a declarat într-un interviu acordat Radio România Actualităţi că noua prevedere a contractului cadru de limitare a numărului de persoane înscrise pe lista unui medic de familie la 2200 a fost introdusă în scopul facilitării accesului în sistem al tinerilor medici specialişti de medicină de familie, reclamând situaţia unor medici cu experienţă cu liste de 5000 de pacienţi.

Este cel puţin ciudată această menţiune făcută de ministru în aceste zile, având în vedere că medicii de familie reclamă doar nefinalizarea la timp a noului contract, din cauza Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, subfinanţarea continuă şi în anul 2010 şi absenţa dreptului de negociere a contractului, aşa cum ar fi normal, fiind un contract de prestări servicii între două părţi, ceea ce a dus la multiple prevederi inacceptabile în noul contract. Însă cea privitoare la numărul maxim de pacienţi pe listă nu a fost niciodată reclamată de medicii de familie, deşi poate fi considerată o încălcare a dreptului pacientului de a alege medicul.

În acelaşi timp, accesul medicilor tineri în sistem este îngrădit chiar de către CNAS, Ministerul Sănătăţii şi autorităţile locale. Primele două, prin subfinanţarea asistenţei medicale primare, ceea ce duce la imposibilitatea menţinerii în funcţionare a unui cabinet nou de medicina familiei în contract cu CNAS. Au reale probleme chiar şi cabinetele actuale existente pe piaţă, cu liste chiar şi de 1800 de pacienţi, media recomandată de CNAS. Este evident că acest număr de pacienţi este atras în timp, nicidecum peste noapte, chiar CNAS prevăzând o perioadă minimă de 1 an pentru atingerea pragului minim de 1000 de pacienţi, necesari încheierii contractului. Autorităţile locale, prin lipsa oricărui efort de a atrage medicii, chiar dacă în comunitatea locală nu există medic sau nu există suficienţi medici.

Asistenţa medicală primară, o necesitate

Cseke Attila, ministrul sănătăţii, a declarat în repetate rânduri de la preluarea funcţiei că asistenţa medicală primară este o necesitate şi o prioritate. Este îngrijorător însă că această preocupare fată de medicina primară apare doar la nivel declarativ. O preocupare reală ar presupune din partea Ministerului Sănătăţii crearea unor programe naţionale de prevenţie, elaborate împreună cu medicii de familie practicieni, specificul specialităţii acestor medici fiind prevenţia, precum şi o finanţare adecvată a acestor programe, nu cum s-a întâmplat cu programul de screening pentru cancerul de col şi cu centrele de permanenţă în 2009.

Un alt semn al preocupării reale, nu doar declarative, ar fi alocarea pentru medicina primară a unui procent din fondul de asigurări de sănătate de cel puţin 10-12%, apropiat de media europeană care este de 12-15%, şi nu doar 5% cât este în prezent şi a fost şi în anii precedenţi, cu excepţia anului 2008 când s-a înţeles importanţa finanţării adecvate. Procentul de 5% probabil ne situează aproape de media africană. Dacă asistenţa medicală primară este o prioritate şi o necesitate, este de neînţeles de ce peste jumătate din fondurile asigurărilor sociale de sănătate sunt alocate şi cheltuite de spitale.

Recent, ministrul si-a exprimat îngrijorarea că medicina de familie nu îşi îndeplineşte rolul în sistem, acela de prim contact şi de degrevare a spitalelor prin rezolvarea problemelor de sănătate care se pot rezolva la nivelul medicului de familie. Se pare ca ministrul Cseke Attila nu este corect informat. Conform statisticilor, la nivelul cabinetului de medicină de familie, sunt rezolvate 75% din problemele care se adresează cabinetelor iar pacienţii sunt în procent de peste 75% mulţumiţi de medicii de familie. Aceasta cu toate că restrângerile legislative privind prescrierea tratamentului si a investigaţiilor la care este supus medicul de familie sunt importante, iar aparatura este în cele mai multe cazuri minimă, comparativ cu alte state europene.

Şi toate acestea în condiţiile unei subfinanţări cronice, încă de la apariţia medicului de familie, în 1999. Importanţa finantării a fost observată în 2008, când preocuparea pentru medicina de familie nu a fost doar declarativă. Mai mult de jumătate din populaţia României a fost evaluată la nivelul medicilor de familie, obţinându-se date importante despre starea de sănătate a populaţiei şi pentru crearea unor programe naţionale de prevenţie viitoare, iar medicina de familie a devenit probabil singurul segment sanitar cu informatizare implementată şi funcţională într-un procent mai mult decât satisfăcător. Oare unde ar fi ajuns medicina primară astăzi dacă în 2009 şi, iată, şi în 2010, finanţarea nu ar fi coborât iar la nivelul din 2007 iar presa nu ar fi fost intoxicată cu poveşti despre salariile fabuloase ale medicilor de familie, în fapt venituri ale cabinetelor, folosite şi pentru investiţii în cabinete sau achitarea creditelor generate de investiţii ?